Family

La mama/tata la lucru

La mama/tata la lucru

1. Să merg la mama la lucru, după lecții, era mare sărbătoare. O vedeam atunci așa de rar, că orice interacțiune cu ea era ditamai eveniment. Îmi puneam rucsacul ăla enorm în spate și ca super Mario ridicam și săream dealul spre spital. În drum spre cabinetul mamei erau multe scări și pereți acoperiți cu vopsea albastră. Și postere. Mai bine spus, gazete de perete, desenate cu mâna: seringi din care ieșeau ditamai picături, colorate nervos cu creion roșu, prescurtări neclare precum "S I D A", alături de imagini cu Tom și Jerry, cuvântul "vaccin" scris cu font horror, și desigur, desenele strașnice, propagandiste, despre cariile dentare, reprezentate drept inamice ale regimului. Mama era medic pediatru, purta halat alb și niciodată nu mânca la servici, mulțumindu-se cu o cafeaua opărită în ceașcă ori ceai negru, dulciu. Uneori, nimeream la ora ei de masă și ea îmi aducea cea mai gustoasă din lume perlovcă, caldă, pe apă, mmmm. Jur că niciodată, nicicând nu am mai mâncat ceva la fel de bun ca terciul cela lipicios, de spital și niciodată nu am fost la fel de fericită, precum atunci. (Natalia Gârbu)

2. La tata la lucru era un fel de vizită la prim ministru, cu înregistrare și cu secretară, cu oameni în costum care intrau mereu pe ușă și îmi întrerupeau conversația atât de rară cu tata. La AMTAP mai scârțâiau interesant podelele de lemn și mirosea mereu a cafea amară, în aer mereu plutea fum. Pe tata nu mi-l amintesc în acest scenariu, doar ochelarii lui mari și o mașină de tapat.La mama era altă treabă. Copii cu diferite dizabilități mi se părea cât se poate de normali, aveam acolo prieteni și ei aveau mereu grijă să îmi aducă cornulețe cu magiun și ceai de la cantină. Mama mereu râdea, atât în timpul lecțiilor cu elevii atât și în pauze cu colegele. Bărbații erau misterioși cu părul lung și cântau la instrumente muzicale. Aici o țin minte bine pe mama, cu păr care, rochii înflorite și cercei clipse, era cea mai frumoasă. (Veronica Țurcanu)

3. Tata uneori mă lua cu el la uzina de cărămidă, peste gard. Dacă mama și frate-meu nu erau acasă, eu mergeam cu tata la 'smenă', până venea mama seara acasă. Acolo toate femeile mă apucau de obraji ș vroiau să mă împletească- eu aveam păr absolut blond și foarte creț. Când nu-l vedea nimeni, pentru că asta era interzis, tata mă urca împreună cu el pe o platformă pe șine, controlată de butoane ca un robot, care mergea de-a lungul cuptoarelor de copt cărămidă, și la fiecare secțiune puteai observa printr-o mică ferestruică ce se întâmplă înauntru. Mă simțeam urcată în cel mai vajnic automobil. Iar culorile din cuptor, precum cărămida se cocea pe gaz, erau cele mai inexplicabile culori de albastru. Cred că de pe atunci îmi place albastrul. (Dika Cheptine-Nenița)

4. Mama lucrează la Universitatea de Stat din Moldova. Dupa lecții, mergeam la mama lucru la biblioteca - acea principala din blocul de matematica și acea de la limba și literatura română 😃 Îmi plăcea foarte mult să am acces la biblioteci mai mari, să caut singură prin cartonașe etc. De asemenea, USM a fost printre primele locuri cu Internet în Moldova (începând cu 1997, cred)... și, pe lângă biblioteci, mă duceam să descopăr Internetul. (Arina Crețu)

5. La tata era fun, tata a lucrat chelner la vagon restaurant (traseul Rusia și Ucraina) în vacanța de școală asta făceam, umblam cu trenul . (Maria Crețu)

6. La mine alta istorie. Mama mea a muncit nespus de mult în viața ei, la fel ca multe altele din acele timpuri... A muncit în câmp , la cules roșii, ardei, la prășit, făcut pichirovca iarna în serii. Vara mergeam s-o ajut, cred ca de pe la vreo 8 anișori ai mei. Nu pot să zic ca eram încântată dar nu aveam încotro. Și acum îmi amintesc trezitul dis de dimineată, mașina cu “cuzov“ care ne ducea în câmp , arhiplină și fără scaune, evident. În picioare, prin hopuri, normal. Culegeam roșiile alea și mai verdune și mai coapte, apoi le adunăm într-o grămadă mare, după care le sortam într-o anumită ordine. Eu mai aveam o misiune, de fapt două - să car și căldările mamei la grămadă... De multe ori mă gândesc că poate aș fi atins parametrii doriți la înălțime, dacă nu erau cel puțin căldările alea așa mari și grele, dar asta a fost. Apoi lăzile se umpleau și când venea tractorul cu lăzi goale, era maaare bătaie de cap. Dar uneori se încaieră chiar un soi de bătaie ... nu se ajungeau. Însă pe noapte n-o să lași lucrul neterminat. Așa că, fiind micuță și zveltă, mă cățăram sus și aruncam jos lăzile și câte ceva ajungea și la noi, dar și la ceilalți. A doua zi de la început. Rațele și gâștele din țarc. Aveau grijă mare să mă ajute să mă trezesc dimineața, cu noaptea-n cap. Nu am ținut pică pe mămica mea că nu-mi organiza altfel de vacanțe, așa au fost timpurile și știu ca m-a iubit în felul ei, nespus de mult. Asta deam e o alta temă. (Maria Cotruta)

7. Папа работал на винзоводе технологом. На винзоводе в зымбренах был какой-то особый мир. Очень много цветов и фруктовых деревьев, огромные цистерны, куда иногда получалось залезть и много весёлых дружелюбный людей. (Eugenia Boldescu)

8. Mămica lucra la Institul de Planificare. Aveau computere, din astea mari până în pod (cu cartele perforate) și stații de lucru simple. Era prin anii 80 și mă simțeam ca pe o corabie cosmică. La ora de masă, mămica mă lăsa să tapez ceva sau (mai târziu) să pornesc jocuri. Arkanoid, tennis, frog - cred că aș juca și acum. (Cristina Coscodan)

9. Pfff, tata era vocalist în formația Plai.... sa merg la tata la lucru era sarbatoare. Scena, muzicanti, repetitii, flori, lume, lumini pfffff da ce viata. (Cristina Leahu)

10. Eu ma duceam la tata în cabinet și făceam lecțiile uneori. Era un cabinet mic și cu multe hârtii. Iar în magazin, unde tata era șef, vânzătoarele îmi dădeau bomboane, iar tata mă certa, că nu trebuie să iau bomboane. (Daniela Rotaru)

11. Deci eram în clasa întâia, toamna sau spre primăvară, de 6 sau poate 7 ani, și am decis într-o zi, după lecțiile adăugătoare, să merg la mama la lucru. Fără să o anunț. Ca să mănânc acolo sau așa ceva. Mama lucra atunci la Spitalul Republican, la etajul 8, iar tata - la 11. Tata pleca de la muncă mai devreme, că avea servicii de noapte, iar mama se reținea până mai târziu. De la scoala nr.1, actualul liceu “Gheorghe Asachi“, până acasă la Sculeanca era mai departe decât până la Malina Mic[, așa am calculat eu. Am ajuns cu transportul public, autobuzul numărul 9, parcă, așa cum știam, am urcat la etajul 8, am găsit cabinetul cu numele mamei, am întrebat surorile medicale unde e ea, ele m-au lăsat să o aștept în cabinet. Așteptând, am ațipit. M-am trezit pe întuneric. Noapte afară, și eu, văzând că mama așa și nu a venit, m-am pornit spre casă. Am ieșit din cabinet, am închis ușa după mine, am coborât la parter, afară, la stație să-mi aștept autobuzul. Era ora 8 sau 9 seara. Am luat același autobuz, numărul 9, care ducea spre Buiucani, și din care trebuia să cobor la cerc la Universitatea pedagogică și s-o iau spre Sculeanca, în capăt, unde trăiam atunci. În autobuz, care a venit greu, iar am ațipit, și m-a trezit cineva deja la Buiucani, la 3 stații distanță. Nu știu sigur cum am ajuns singură înapoi, de la Buiucani spre capătul Sculencii, dar pe la 10 seara eram în preajma blocului meu - părinții cu vecinii mă căutau cu lanternele pe-afară. Uite, m-au găsit. Chestia era că mama plecase mai devreme în ziua aceea, nu ne-am întâlnit, iar asistentele nu au sunat că nu știau nici ele dacă e nevoie. Asta a fost prima mea aventură nocturnă prin oraș. Și cumva primul șoc mai măricel prin care am trecut. Eram tare confortabilă cu spitalele, când eram mică. (Lucia Aprodu)

12. Mama și tata lucrau în același cabinet. Era o cameră ce arăta și mirosea sovietic. Țin minte bine mirosul, de podea de lemn și mobilă veche. Deasupra biroului lui tata era o inscripție pe care n-o s-o uit ușor: “vine omul, stă oleacă, mai discută, dar și pleacă”, și-mi imaginam cum toți oamenii care vin la tata, mereu se grăbesc să plece:)). Un alt lucru care mă fascina era faxul! Mereu scotea sunete ciudate. Iar un alt obiect impunător era seiful mare de fier, mereu mă întrebam ce țin acolo. Mă duceam câteodată spontan după lecții la ei și ceream mamei o foaie din asta de contabilitate unde scriam ceva, să simt că lucrez și eu și mereu când reușeam, încercam să stau pe locurile lor. (Alina Gîrneț)

13. Cineva de la Corpul Păcii, când eram în clasa 8a mi-a dăruit o revistă care se numea “Vanity Fair“. O țin minte și acum aproape pe de rost! Dar cel mai de preț era în revista aia, adresele web la diferite firme, care și-au publicat publicitatea în ea. Țin minte că de fiecare dată când mergeam la tata la servici, îmi scriam într-un carnețel câteva din adresele web, ca să pot să le acces la computerul lui taică-meu. El se afla într-un birou de la hotelul Chișinău. (Ioana S.)

14. Și eu am o amintire interesantă despre apariția a unei ambulanțe pline de copii, cu suspiciuni de intoxicație, printre care și noi, aduși la Secția pediatrie a Spitalului raional Strășeni. Pe atunci mama ta, Natalia, era medic pediatru și mama mea contabil al aceleiași instituții. Părinții noștri desigur erau panicați, iar noi chicoteam de râs. Ceilalți copii au fost internați în secție, iar eu cu tine în biroul mamei tale. Ne dăduse un lichid, habar nu am ce era, să-l bem în cantități mari, ceva de diminuare a efectelor intoxicației. Noi desigur îl turnam câte un pic în lavoar să nu vadă nimeni. Nu știu dacă îți mai aduci aminte acea istorie, dar mie mi-a rămas în amintire. (Natalia Olevschi)

15. Eu sunt fiică de polițist, dacă vreți să știți. La tata la uceastoc am fost de vreo câteva ori. Cabinetul lui era foarte sovietic, cu birou, dulap cu polițe și uși de sticlă cu mape și cărți de criminalistică. Pe masă avea foi, pe care întotdeauna ceva scria, trebuie să spun că tata avea un scris caligrafic de invidiat, scria întotdeauna cu toc cu peniță de aur, estet. Pe masă mai era neapărat o scrumieră, tata fuma ca o locomotivă, pe vremea aceea nu era interzis să fumezi chiar la locul de lucru. Peste tot erau agățate flori de cameră (tata iubea florile), dar ele nu reușeau nicidecum să limpezească cabinetul de fum. Cam ăsta e tabloul cu serviciul lui tata. Dor de el... Iaca, am călătorit puțin în vremuri de demult. (Galina Roșca)

16. Ce întrebare potrivită pentru mine, azi... mi-au venit atâtea culori, am zâmbit cu atâta dor și melancolie când mi-am amintit de restaurantul “Victoria“ din orașul Tiraspol, unde mama lucra bucătăreasă. 💛 Am zburat cu gândul spre sala mare, cu mese și scaune grele, cu draperii de " barhat" de o culoare bordo...cât de mult mi-aș dori să mă întorc măcar pe o clipă...să o îmbrățișez din nou pe mama , care zbura ca o albinuță printre cratițele mai mari ca mine. Mi-au venit chiar și mirosurile ce pluteau prin aer, la etajul 1 se fuma, un aer rece îmbibat cu tutun amar, pe scările masive în formă de spirală, mirosea a lemn și cafea… iar unde era mama, mirosea a aburi de mâncare, un val de aer cald cu miros de "bitociki" ... iar la gem, pe unde ieșea "venteliația" își scărpinau pisicele spatele, cu mutrițe flămânde și ochi șireți… Câte bucăți de cârnăciori, din farfuriile aranjate pentru mesele de sărbători, au fost furate de mine, pentru a hrăni aceste pisici. (Olesea Daranjiu)

17. Prima amintire de la mama de la lucru era cum strigam de la primul etaj, să audă mama la al 3-lea, să trimită vreun elev sa mă ajute să urc sus la ea. Eram clasa I, aveam 5 ani și idee nu aveam cum sa ajung la ea, la etajul 3 , dupa ce îmi terminam lecțiile mele 🙂 Apoi a devenit directoarea școalii,și accesul îmi era limitat. Puteam intra până la secretară, în sala de așteptare, care de obicei avea grija de mine, sau mă trimitea acasă. 🙂 La ultimul job, deja de la Departamentul de Invățământ, nu prea-mi plăcea sa mă duc. Avea o colega in birou care era foarte negativă. La ea era totul rău, de dimineață când se trezea, pană seara când se culca. Soțul era rău, fiica era rea, nepotul la fel, în transport tot timpul i se întâmpla ceva, bani nu avea, etc, etc. Apoi când intram în birou și era ea acolo, toată atmosfera era sumbră și nu știam cum sa ies mai repede. (Diana Mocanu)

18. Вспомнилось про одну из папиных работ - он был электронщиком, чинил разные приборы на телевидении, я была оооооочень послушной, но мечтала залезть на телебашню, прямо гипнотизировала она меня. В один из визитов (он меня прятал конечно, чтобы не попалась на глаза начальству) мне удалось выскользнуть из мастерской и когда обнаружили пропажу, папа уже знал куда бежать...я залезла на пару ступенек уже, мне казалось что я прям космонавт)))) а лет в 7 я проводила иногда время на работе папиной жены, тогда она работала кажется в бухгалтерии армянского кладбища и мне почему-то вредные тетки ее коллеги не разрешали играть в пинг-понг об забор, а другие работники, видя ,что мне скучно, катали иногда на гробовозке по тенистым аллеям. (Katiusha Kurmaeva)

19. Mama era șefă de producere de la cantina Tele-Radio Moldova , eu de fiecare dată eram super fericită să merg la mama , pentru că vedeam vedetele de tv la distanța de un metru 😉 Plus că toată lumea tare mult o iubea și o respecta pe mama, că și eu mă simțeam mândră că sunt fiica ei:) cea mai fascinantă parte desigur erau studiourile de filmări, prima oară nici nu respiram când urmăream procesul. "Po blatu" am participat în calitate de membru de juriu în emisiunea "De la 5 la 10" pentru ai mei 8-9 era un soi de level up! (Olesea Hrustovschi)

20. Tata meu era agronom. Într-o vară din ‘90-‘92, nu țin minte exact, mă luase cu el prin Colhozuri pe o săptămâna. Nu țin minte denumirea localității unde am stat. Dar țin minte că acea cameră unde dormeam avea multe multe “crivaturi” și eu săream pe ele toată seara, căci altă ocupație nu aveam. Zilnic alegeam în care pat sa dorm 😅 Ne duceam pe dealuri, tata lua analize de pământ și eu, jumate de zi, umblam prin livadă și mâncam cireșe, mă dureau dinții deja. Ne alimentam pe la diferiți gospodari și mi se părea mâncarea așa de gustoasă! Seara fierbea apă cu “kipeatilnik” și făceam ceai, mâncam pâine și salam “doctorskii“. (Sunny Tany)

21. Tatal meu lucra la "рентген" ла поликлиникэ.... eram micuță, și mă duceam la el și intrăm în acel "лифт" cum îl numeam eu și el mă ridica și mă cobora cu "лифтул" și tare îmi era vesel ... o altă amintire, cînd se întorcea acasă și îmi aducea "пряники" în acea sacoșă de hârtie, în care de obicei, dădea "снимшили" la pacienți.... totul mirosea a copilăriei. (Veronica Vero)

22. Ce istorii minunate, eu la mama des mergeam, de la 4 cam pînă la 8 ani. Într-o zi nu am mers la grădiniță, și am rămas chipurile în grija tatei. Nu știu cum am flămânzit și am decis să merg la mama la lucru, acolo întotdeauna erau opțiuni de a fi hrănită, 1.mama punea deoparte “корзиночки“ că era “товаровед райсполкома“, 2. tanti Ioana mă servea cu ce avea ea adus de acasă 3. tanti Mașa, o femeie, pe care am botezat-o sub numele de “patlagică“, aducea un ceaunel de plov по болгарски, cel mai gustos plov din viața mea, de până acum. După 8 ani deja nu mai mergeam la mama, eram cu ea acasă în decret. (Irina Dubinski)

23. Mergeam cu sora-mea des la mama, în secția de nefrologie a spitalului "Sfânta Treime". Era la etajul 8 și ne simțeam acolo ca acasă, dar cam plictisite din lipsa de ocupație. Una din aventurile mele preferate de acolo e asta. Nu știu ce muză bolnavioară m-a inspirat, dar odată am scris un mesaj pe multe hârtiuțe mici și le-am aruncat de la etajul 8, să fie găsite de oameni. Mesajul zicea - "Dacă nu o sa aduci mâine 100 dolari lângă magazinul Moscova (în prezent, Foxmart), îți vom face un rău." Cu toate că acest plan și așa avea multe puncte vulnerabile (scris de copil, lipsa datei exacte, faptul că oricine găsea hârtiuța, o putea lejer arunca), oricum nici una din noi nu a avut curajul să meargă a doua zi să colecteze banii. (Otilia Vlasov)

24. Mam'mea era "starșîi cladovșik" la nuș ce organizație, ce ține de birotică. Țin minte cabinetul sovietic, cu tavane foaarte înalte, erau vreo 4 femei într-un cabinet. Parcă era contabilitatea. Mama era șefă, așa că mă alintau toți. Așa-mi plăcea acolo, eram mică, de grădiniță. Ca să mă ocupe cu ceva până terminau ele lucrul, eu mă jucam cu calculatorul abac (счёты), aveam creioane și desenam, iar când, totuși, mă plictiseam, mama mă lua la depozit și-mi dădea voie să mă pierd printre rafturile înalte până în pod pline cu plastelină, carioce, creioane, rigle, radiere, acuarelă ș.a. Am o amintire cum îmi dă voie să aleg ceva și am ales plastelina 😁 Iar tata era șofer de curse lungi prin spațiul ex sovietic. M-a luat cu el la Sergheevka în una din deplasări. Așteptând încărcătura, șoferii locuiau în căsuțe de lemn, parcă eram la tabără. Mă supăram pe unul din șoferi care mă numea “smugleanka moldovanka“. Nu înțelegeam care e legătura, mai ales că eram șatenă. Țin minte cum traversam limanul, mă jucam la plajă și cum mai nu m-am înecat stând la mal lângă tata. (Iris Crețu)

Copyright © 2024 Mahala House SRL