1. Evident, mama citise “Enigma Otiliei” când era gravidă și i-a plăcut mult eroina. Eram unica Otilie prin zona mulți ani. Rușii din curte nu înțelegeau ce e cu numele ăsta și mă numeau Atsilia :)) Am citit și eu cartea de multe ori, iar ultima oară găsisem destul de multe coincidențe cu viața și personalitatea mea de atunci. Be careful what you wish for, they say) Nemaivorbind de faptul că au fost destule persoane care au citit cartea ca sa înțeleagă “enigma”, dar fără mare folos.)) Îmi ador numele și pe Otilia lui Călinescu, dar deja mergem pe drumuri separate. (Otilia Vlasov)

2. Mama vroia Ecaterina. Tata avea alte planuri, la el era ”must have” să numească copiii în cinstea părinților. Și am rămas Tatiana. Bine ca ambele bunici purtau același prenume.

3. Când mama era însărcinată cu sora mea, ea trebuia sa fie Petrică. Dar s-a născut Victoria, în cinstea tatălui nostru Victor. Eu, la rândul meu, pe una din fete am numit-o Kate, în cinstea numelui meu până a mă naște (și s-a născut în ajun de Sfânta Ecaterina). 

4. Tata vroia să fiu Cristina, bunica- Angela, până la urmă, m-au numit după calendarul ortodox. Bine că nu am rămas Cristina. În clasele primare, directorul mă strigă Ana Cristina, în loc de Ana Crestian. (Ana Crestian)

5. Eu m-am nascut de sărbătoarea religioasă Buna Vestire (când fecioara Maria afla că e însărcinată) și bunica (femeie foarte religioasă) le-a propus părinților să mă numeasca Maria, citez: “ca să n-o supărăm pe fecioara”; tatăl meu a refuzat pentru că avusese o prietena înainte de maica-mea cu acest nume 😁; atunci bunica a propus Marina sau Mariana... și s-au oprit la Marina, dar planificau să mă numească Nadejda. (Marina Musteața)

6. Мама посмотрела французский сериал, будучи в положении. одну из актрис звали Алина. (Alina Mihalkina)

7. Cuscra Ana (tata) a pus numele în cinstea cuscrei Zina (mama) și le mulțumesc. Bunicile mele erau tare bune podruște și au decis fără părinții mei, să port numele bunicai Zina. Mama lu’ mama. (Zinaida Virlan)

8. Mie fratele mi-a ales: pentru că sunt născută în iulie. (Iuliana Cotonet)

9. Mi l-a ales sora mea, după numele unei fetițe de la grădiniță pe care ea o admira. Părinții voiau să mă numesc Steluța, dar sormea se pare că a fost insistentă. (Alina Gîrneț)

10. Bunica s-a uitat în calendarul bisericesc ce sfinți sunt sărbătoriți în ziua în care m-am născut și a zis "O botezăm cu numele Marina!" P.S. mămica a vrut să am numele Tatiana. (Marina Balaniuc)

11. Simplu, a fost mama la film în club, la sat, și filmul se numea Esenia, numai ca în original e cu Y, Yesenia. În fine... în 1983 cu Y cred că era prea de tot. (Esenia Satirov)

12. Oh! Asta e interesant. Deci, mama mea venită la Chișinău, mereu stătea la unchiul meu, fratele ei în академгородок la Telecentru, și pe acolo normal că erau oameni mai ”pradvinutîie”, boema adicătelea și a auzit ea la o vecină, care avea o fetiță pe care o numeau Găbița, Găbișor, Gabrelușa. Și iată așa, mama mea s-a inspirat. Cel mai greu a fost pentru bunei, tare greu s-au obișnuit cu numele meu și mereu mi-l schimonoseau. Nemaivorbind că popa a refuzat să mă boteze cu acest nume deocheat așa că eu mai am un nume, dar numai pentru biserică și proceduri de-a lor. (Gabriela Rotaru)

13. Părinții mei (și apoi și eu) trăiau la gazdă în Chișinău, într-o familie de etnici ruși. Aveau casă la Schinoasa de acum. Eram într-o relație foarte bună cu familia asta, formată doar din femei, din câte țin minte - 3 generații. Ele aveau o carte cu prenume și semnificația lor. Părinții cu gazda se uitau prin carte și-au dat de Arina - scria că ”sil’naia, nezavisemaia devochika”. Si le-a plăcut descrierea :)) Familia respectivă apoi s-a mutat în Rusia. Vreo doi ani în urmă au revenit în Moldova, în vizită, după mulți ani... și au ținut sa ii găsească pe părinții mei (au făcut niște lucru de detectiv ca să dea de numărul lor de telefon). Ne-am întâlnit și femeile celea erau tare fericite să mă vadă. (Arina Crețu)

14. Ai mei nu au ales nici un nume căci așteptau băiat. Când au văzut că e fată, mama a început să propună numea care erau respinse de tată și soacră. Apoi sora a sărit cu propunerea să pună numele Silvia și le-a plăcut tuturor. (Silvia Ursul)

15. La noi era duet literar, fratimio era Mihai și eu Veronica desigur Eminescu și Micle. (Veronica Țurcanu)

16. Numele bunicii din partea mamei...dar si sunt născută aproape de sărbătoarea Sf.Maria(28 august).Mama de fapt nu știa sexul, dar bănuia că sunt băiat și în timpul travaliului mă striga "Marcel". Pentru colegi și persoane mai îndepărtate sunt "Maria", pentru ai mei mereu voi fi "Maricica". (Maria Petica)

17. Mămica avea o colega de serviciu cu care se împrietenise în special, când m-am născut. Doar ea venise la maternitate să o felicite. Ea mi-a devenit nană, iar numele meu e exact ca al fiicei sale. Mamei i-a plăcut mult numele Tincuța. (Tinca Comendant)

18. Eram tare năzbîtios în burtă! Și mama a spus ca parcă-s Vovocika din bancuri! Iaca poftim pojalusta că i-a plăcut asocierea! (Vladimir Parasiuc)

19. Așa o chema pe o colega de grupă de la Meducilișce, doar că aceea era Dana, iar tanti de la SSC au spus că Dana nu există așa prenume, că fie Daniela, fie alt nume. scurt pe doi. P. S. Nici părintelui nu i-a plăcut Dana, m-a botezat Domniana. (Daniela Borodachi)

20. Mama, fiind însărcinată, citea "Urme pe prag" de Alexei Marinat, eroina principala fiind Sandina. Bunica, din partea mamei, nu putea pronunța (ca mulți alții, și nu înțeleg ce e așa greu... ) așa că eram strigată ”Sanda”. Chiar și la școală în catalog mă scriau ”Sanda”, până am început sa protestez că eu îs ”Sandina”, nu ”Sanda” și ferească să-mi greșească prenumele prin diplome… Ah da... Nici popa nu m-a primit cu așa nume în biserica și m-a botezat Alexandra. Vai de numele meu. (Sandina Bogatu)

21. Părinții mei erau siguri că eu voi fi Mihai. Când colo îs fata. A venit mama de la maternitate acasă. Eu tot încă fără nume. Suna nașul părinților mei sa întrebe cine s-o născut și cum îl/o cheamă. Mama zice ca încă nu am nume. Și iată nanu meu Ion începe la telefon (după vreo 3 pahare de vin) să dea nume de fete: Maria, Ana, Tania, Natașa, Leonida, Silvia, Laurentia, Marcela, Elena.... Mamei i-o plăcut Laurentia. La botez tot o zis preotul că nu este așa nume bibilic. M-a botezat Eufrosinia. Bunelul meu toată copilăria m-o numit Frăsîna. Vot. (Laurentia Schulz)

22. În ale mele primele două săptămâni am fost Mihaela. Tata avea o verișoară la Brașov cu același nume. Tatăl ei, fratele bunicului patern a reușit să fugă peste graniță, înainte de a veni sovieticii. Se vedeau tare rar. Eu fiind prima nepoată la bunici paterni, și tare iubită, mai ales de bunica (a avut doi băieți) a protestat și îi spunea mamei: Ei cum să dezmierd eu fata asta. Să îi spun "Mihăiță, vino la bunica"?! I-a făcut mamei o listă de nume. Și, eu fiind născută pe 1 mai, mama a hotărât să fiu Maia. Tata nu a protestat. Și nu regret deloc. Le sunt tare recunoscătoare pentru numele meu. M-a ajutat mult în viață. Am și un set: cană, farfurie, un fel de ulcioraș de la sanatoriu din Piatigorsk, unde se afla bunicul cînd m-am născut: На память Михаэле от дедушки. (of, sper că este pe la țară 🙈). (Maia Metaxa)

23. Din filmele "Анжелика и король", "Анжелика маркиза ангелов". (Angelica Frolov)

24. Viorica - pentru ca m-am născut în ultima zi de iarna (28 februarie) și mama a zis că a văzut apariția mea ca sosirea primăverii. S-a gandit la primele flori - viorele. P.S. Bine ca nu mi-a pus prenumele ”ghiocica”. (Viorica Melnicenco)

25. Tata a vrut Olimpa (Olimpiada) în cinstea mamei sale,sunt fericită ca sunt Победа (Victoria). (Victoria Oloinic-Cojuhari)

26. Părinții mei s-au dus la biblioteca publică și căutau inspirație în enciclopedia de nume. Mama ducea sarcina tare greu. Și iată când au ajuns la numele Alisa, ei i s-a făcut rău din nou și căutarea nu a continuat mai departe de litera A. După asta nu s-au mai uitat în cărți, iar când m-am născut și tata a venit cu adeverința de naștere, mama l-a întrebat - “ce nume i-ai pus?”. - “cum ce nume? Alisa!”. (Alisa Sirotina)

27. Tristă este tema numelui, recunoscătoare, dar totuși, numele a fost ales în cinstea unei fetițe, pe care fratele cel mai mare, pe atunci vreo 5 ani, tare o mai îndrăgea.... Deci, Natalia. Partea tristă e că din ”Natasha tri rublea i nasha” nu am mai ieșit și tot crescând ‘Natalia’ parea atât de pompos, că mai toata lumea mă numea Tofan, Tofanița, Tofăneața, șamd. Cel mai genial a fost fratele cel mai mic.... prea lung și complicat era Natalia și azi eu sunt Titi. De unde și până unde, nu știu, dar în Titi mă regăsesc. Numele nu-l mai schimbi și ferice de Julio Iglesias și Natalie Portman... cu ei ”Natalia” sună mai bine. (Natalia Tofan)

28. Bunica din partea tatălui a vrut să mă numească Casandra, dar tata venise din Ucraina cu o plastincă și asculta în continuu piesа Оксана (lansată in 1977) de trupa Вия Пламя )))) Tata a zis - o numim Oxana și punctum. Dar surorile și mama și până acum mă numesc Kasandruța. (Oxana Munteanu)

29. Tata avea mai multe opțiuni: Andrada, Adriana sau Flavia. Mama nu era încântată. Așa că a prins momentul când a plecat tata la serviciu, a luat actele și dusă a fost la “ЗАГС» de unde am devenit Sabina 🙂 Numele l-a găsit într-un roman pe care-l citise când era gravidă 🙂 A fost o decizie bună cred eu, am avut un nume nesovietic la vremea aia. (Sabina Cerbu)

30. Pe mine m-au numit Mihaela o bucată de vreme (sunt născuta de Sf. Mihail), da’ apoi tata s-a gândit că la școală / grădiniță copiii mă vor numi Mișa, Mihai, și au hotărât să-mi schimbe numele. Plimbandu-se pe la nu știu ce muzeu, au văzut un tablou cu zeța vânătorii - Diana, cum stătea victorioasa alături de 2 tigri sau lei, pentru că tare i-a placut imaginea, au decis să mă cheme Diana. (Diana Mocanu)

31. Era 6 mai, ziua mamei, și au început crampele nașterii. Mama merge la maternitate, dar fiind prea puțin dilatată și fiind duminică și anul 90, au trimis-o acasă. Au zis să vină când chiar naște. Mama merge acasă și a 2-a zi se sparg apele. Revine la spital și în cateva ore naște - pe 8 mai. Era 6 mai, ziua podului cu flori. Tata era plecat la Iași, la o expoziție dedicată acestui eveniment, la care visa toată viața. Mama îl sună cumva și anunță că a născut o fetiță. Tata îi zice să-l aștepte că el vine cu numele. Mama folosește temporar Coca. Tata trage o beție cu artiștii din Iași. Un domn (mereu uit numele) îi zice să mă numească în cinstea mamei lui, care 'era o doamnă tare respectată și extraordinară'. Peste 10 zile tata vine acasă și aduce numele - Constanța. (Constanța Dohotaru)

32. Pe vremea când m-am născut eu, era tare la modă numele Galea, cel puțin așa mi-a spus mama, când am întrebat-o de ce au procedat așa cu mine... nu-mi plăcea numele meu 😁 Dar odată, pe la sfârșitul anilor 90, eram la Kiev, în Clinica de Ortopedie, internate cu fata mea și așternând patul, sub saltea găsesc o iconiță cu Sfânta Muceniță Galina, (habar nu aveam că există) care este sărbătorită exact cand m-am născut. Din momentul cela m-am împăcat cu numele meu. (Galina Roșca)

33. Mama învăța la Institutul de Arte "Gavriil Muzicescu" (acum AMTAP), iar celei mai bune podrujte îi spunea Ilona. Numele nu i-a plăcut preotului, nu era bisericesc, de aia el (și nu știu de ce ei ar avea așa permisiune) lângă numele meu în adeverință scrisese încă unul. Am crescut cu o oarecare repulsie față de numele meu, nu-mi părea frumos, vroiam să am ceva mai simplu, să nu mă evidențiez. Îmi amintesc că și unii copii din grădiniță glumeau despre el, iar asta mă întrista. But now it's better. (Ilona Sergheevna)

34. „Tata mi-a dat nume. Așteptau băiat – era să fiu Radu – și când am revenit de la maternitate, tata a făcut câteva cercuri în jurul pătuțului, a pronunțat verdictul „măcar e frumușică” și au decis cu mama că o să mă cheme Lucia, în cinstea nu știu cărei actrițe iugoslave (sau italiene – nu e clar aici)” Lucia Aprodu

35. „Of, eu trebuia să fiu nimeni altcineva decât Svetlana. Și a venit bunica și a zis: „Ptiu, bată-vă să vă bată. Fata asta e neagră ca tăciunele. Care Sveta?” Și uite așa am devenit Angela. Conform romanelor de mare cautare: Angelica i koroli. Tot lumină, da mai neagră așa de felul ei.” Angela Stafii

36. „Eu mi-am dorit ca fiica să fie Awdry, ca din filmul Twin Peaks, da soțul toată graviditatea mea spunea că parcă e un nume de câine și tot hămăia, sau mă lua peste picior: „Odri, Odri, ko mne!” Deci, am o fiica minunată Alexandra. Dar uneori, în capul meu, tot Odri o numesc.” Lucia Ceh

37. „Tata a vrut Vitalik, noroc că m-am născut duminica și mama a făcut lobby.” Dumitru Marian

38. „Eu i-am ales surorii mele numele Catea – de la Ca(r)tea Albinuța. În timp ce copii dormeau cu jucării de pluș, eu dormeam cu Albinuța. Numele mi-a fost ales de tata – mama voia să fiu Gabriela.” Nati Vozian

39. „Eсли бы был мальчик, назвали бы Андреем – в честь папы папы. Утешает только, что у дублирующих для детей имена самих родителей ещё меньше фантазии. Хотя и не очень утешает ) Мне повезло, мне моё имя нравится.” Elena Culic

40. „Mama știa de prințesa Diana, dar zicea că și Laura e frumos. Când m-au botezat, mi-au pus numele la biserică Ana, mama s-a bucurat că m-a numit Diana, cică Ana de două ori. Bunelului nu-i prea plăcea numele și mă numea numai – Mihuță.” Diana Mihuță

41. „Tatăl meu striga la fereastra maternității: Să-i pui numele Diana! Eu vreau să o cheme Diana! Că de altfel mă numeam Eugenia.” Diana Prunici

42. „Mama mea era probabil încă amețită de hormoni și tare voia să mă cheme Dulcineea sau Dulcinela, nu mai știu exact. Tata se împotrivea. În pană de idei, vreo câteva zile toți îmi spuneau coca. „Uite că plânge coca ceea mică.” Noroc de badea Vadim care a venit și a zis că trebuie să fiu Dănuța.” Daniela Ciobanu

43. Numele meu a fost ales în cinstea, surorii mele mai mari, care murise. Probabil, a fost terapeutic pentru părinți. Pentru mine e mereu stresant, când merg la cimitir și îmi văd numele și prenumele pe cruce. Aurica Iftene